Produse
Kit de testare Lifecosm pentru virusul parvovirus canin Ag/virusul jigodiei canine Ag
Kit de testare pentru virusul jigodiei canine + virusul parvovirus Ag
| Număr de catalog | RC-CF06 |
| Rezumat | Detectarea antigenelor specifice ale jigodiei caninevirus și parvovirus în 10 minute |
| Principiu | Test imunocromatografic într-o singură etapă |
| Ținte de detectare | Antigenele virusului jigodiei canine (CDV+ CPV) |
| Eşantion | Secreții oculare și nazale la câini |
| Timp de citire | 10~ 15 minute |
| Sensibilitate | 98,6% față de RT-PCR |
| Specificitate | 100,0 %. RT-PCR |
| Cantitate | 1 cutie (kit) = 10 dispozitive (Ambalare individuală) |
| Cuprins | Kit de testare, flacoane tampon, pipetări de unică folosință și bețișoare de bumbac |
| Depozitare | Temperatura camerei (la 2 ~ 30℃) |
| Expirare | 24 de luni de la fabricație |
| Atenţie | A se utiliza în termen de 10 minute de la deschidereFolosiți cantitatea adecvată de probă (0,1 ml pipetă)A se utiliza după 15~30 de minute la temperatura camerei dacă sunt depozitate la rece. Consideră rezultatele testului ca fiind invalide după 10 minute |
Informaţii
Jigodia canină reprezintă o amenințare gravă pentru câini, în special pentru căței, care sunt grav expuși la boală. Când sunt infectați, rata lor de mortalitate ajunge la 80%. Câinii adulți, deși rar, pot fi infectați cu boala. Chiar și câinii vindecați suferă de efecte nocive pe termen lung. Defectarea sistemului nervos poate agrava simțurile mirosului, auzului și văzului. Paralizia parțială sau generală poate fi declanșată cu ușurință și pot apărea complicații precum pneumonia. Cu toate acestea, jigodia canină nu se transmite ființelor umane.
>> Corpii de incluziune compuși din nucleocapside virale sunt vopsiți în albastru cu celule roșii și albe.
>> Se observă formarea excesivă de keratină și parakeratin pe talpa unui picior lipsit de fire de păr.
Simptome
Jigodia canină se transmite ușor la alte animale prin intermediul virusurilor. Boala poate apărea prin contactul cu excrețiile organelor respiratorii sau cu urina și fecalele cățeilor infectați.
Nu există simptome specifice ale bolii, acesta fiind principalul motiv pentru ignorarea sau întârzierea tratamentului. Simptomele comune includ o răceală cu febră mare care se poate transforma în bronșită, pneumonie, gastrită și enterită. În stadiul incipient, strabismul, ochii injectați și mucusul ocular sunt un indicator al bolii. Pierderea în greutate, strănutul, vărsăturile și diareea sunt, de asemenea, ușor de examinat. În stadiul avansat, virusurile care se infiltrează în sistemul nervos declanșează paralizie parțială sau generală și convulsii. Vitalitate și apetit pot fi pierdute. Dacă simptomele nu sunt severe, boala se poate agrava fără tratament. Febra scăzută poate apărea doar timp de două săptămâni. Tratamentul este dificil după apariția mai multor simptome, inclusiv pneumonie și gastrită. Chiar dacă simptomele infecției dispar, sistemul nervos poate funcționa defectuos câteva săptămâni mai târziu. Proliferarea rapidă a virusurilor provoacă formarea de keratine pe talpa piciorului. Examinarea rapidă a cățeilor suspectați de boală este recomandată în funcție de diversele simptome.
Prevenirea și tratamentul
Cățeii care se recuperează după o infecție virală sunt imuni la aceasta. Cu toate acestea, este foarte rar ca aceștia să supraviețuiască după ce au fost infectați cu virusul. Prin urmare, vaccinarea este cea mai sigură metodă.
Cățeii născuți din câini imuni la jigodie au și ei imunitate la aceasta. Imunitatea poate fi obținută din laptele mamelor câini în decurs de câteva zile după naștere, dar este diferită în funcție de cantitatea de anticorpi pe care o au mamele. După aceea, imunitatea cățeilor scade rapid. Pentru a afla momentul potrivit pentru vaccinare, ar trebui să consultați un medic veterinar.
Parvovirusul canin
Informaţii
În 1978 a fost cunoscut un virus care infecta câinii indiferent de
vârsta pentru a afecta sistemul enteric, leucocitele și mușchii cardiaci. Mai târziu, virusul a fost definit ca parvovirus canin. De atunci,
Izbucnirea bolii a fost în creștere la nivel mondial.
Boala se transmite prin contact direct între câini, în special în locuri precum școlile de dresaj canin, adăposturile pentru animale, locurile de joacă și parcurile etc. Chiar dacă parvovirusul canin nu infectează alte animale și oameni, câinii pot fi infectați cu acesta. Mijlocul de infecție este de obicei fecalele și urina câinilor infectați.
Parvovirus canin. Micrografie electronică realizată de C. Büchen-Osmond. Http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ICTVdb/ICTVdB/50110000.htm
C
Cum pot să știu că pisicile mele sunt infectate cu parvovirusul canin?
Primele simptome ale infecției includ depresie, pierderea poftei de mâncare, vărsături, diaree severă și creșterea temperaturii rectale. Simptomele apar la 5-7 zile după infectare.
Fecalele câinilor infectați devin gri deschis sau gălbui.
În unele cazuri, pot apărea fecale lichide cu sânge. Vărsăturile și diareea provoacă deshidratare. Fără tratament, câinii care suferă de acestea pot muri de criză. Câinii infectați mor de obicei la 48-72 de ore după apariția simptomelor. Sau, se pot recupera după boală fără complicații.
În trecut, majoritatea cățeilor sub vârsta de 5 luni și 2~3% dintre câinii adulți mureau din cauza bolii. Cu toate acestea, rata mortalității a scăzut brusc datorită vaccinării. Cu toate acestea, cățeii cu vârsta sub 6 luni prezintă un risc ridicat de a fi infectați cu virusul.
Diagnostic și tratament
Diverse simptome, inclusiv vărsăturile și diareea, sunt simptomele utilizate în diagnosticarea câinilor bolnavi. Transmiterea rapidă într-o perioadă scurtă de timp ridică posibilitatea ca parvovirusul canin să fie cauza infecției. În acest caz, examinarea fecalelor câinilor bolnavi poate scoate la iveală cauza. Acest diagnostic se efectuează în spitale veterinare sau centre clinice.
Până în prezent, nu există medicamente specifice pentru a elimina toate virusurile la câinii infectați. Prin urmare, tratamentul timpuriu este esențial pentru vindecarea câinilor infectați. Minimizarea pierderii de electroliți și apă este utilă pentru prevenirea deshidratării. Vărsăturile și diareea trebuie controlate, iar antibioticele trebuie injectate câinilor bolnavi pentru a evita o a doua infecție. Mai important, trebuie acordată o atenție deosebită câinilor bolnavi.
Prevenirea
Indiferent de vârstă, toți câinii trebuie vaccinați împotriva parvovirusului canin. Vaccinarea continuă este necesară atunci când imunitatea câinilor nu este cunoscută.
Curățarea și sterilizarea canisei și a împrejurimilor acesteia sunt foarte importante
în prevenirea răspândirii virusurilor.
Aveți grijă ca animalele de companie să nu intre în contact cu fecalele altor câini.
Pentru a evita contaminarea, toate fecalele trebuie gestionate corespunzător. Acest efort ar trebui depus cu participarea tuturor persoanelor pentru a menține curat cartierul.
În plus, consultarea cu experți, precum medicii veterinari, este esențială în prevenirea bolii.
