Tensiune de alimentare: AC 220V 50Hz |
Eficiența analizei: <25min |
Precizie: abaterea relativă este în limita a ± 15% |
Dimensiuni: 235X190X120mm |
Condiții de depozitare: depozitare la temperatura camerei |
Umiditate relativă: 45%~75% |
Putere: <100VA |
Coeficient de variație (CV) de 1,5% |
Interfață de date: 1 interfață de date |
Greutate: 1,5 kg |
Mediu de lucru: temperatură:-10°C~40°C |
Presiune atmosferică: 86,0 kPa ~ 106,0 kPa |
Analizor de cuantificare imunologică | |
Analizor de cuantificare imunologicăDetecție aur coloidal / fluorescență 2 în 1 | |
Număr de catalog | EC-01 |
Rezumat | Acest instrument este capabil să citească și să analizeze atât carduri de testare pentru aur coloidal, cât și carduri de testare pentru fluorescență. |
Principiu | Analizorul citește mai întâi informațiile din codul bidimensional de pe cardul de testare, identifică hârtia ca fiind aur coloidal, activează lumina excitată de aur coloidal (525 nm) și iradiază zona de detecție (linia T) și zona de control al calității (linia C) prin intermediul căii luminoase integrate. |
Domeniul de aplicare | Acest produs utilizează tehnologia imunocromatografică de testare și este compatibil cu cardurile de testare pentru aur fluorescent și coloidal. |
Aplicații | Aur coloidal / fluorescență |
Timp de citire | 10 ~ 15 minute |
Instrucțiuni de utilizare | Acest analizor utilizează un ecran tactil capacitiv pentru operare, permițând utilizatorilor să navigheze prin opțiunile meniului folosind butoanele afișate pe ecran.
|
Tensiune de alimentare: AC 220V 50Hz | Putere: <100VA |
Eficiența analizei: <25min | Coeficient de variație (CV) de 1,5% |
Precizie: abaterea relativă este în limita a ± 15% | Interfață de date: 1 interfață de date |
Dimensiuni: 235X190X120mm | Greutate: 1,5 kg |
Condiții de depozitare: depozitare la temperatura camerei | Mediu de lucru: temperatură: -10°C~40°C |
Umiditate relativă: 45%~75% | Presiune atmosferică: 86,0 kPa ~ 106,0 kPa |
Cea mai eficientă metodă de prevenire a infecției este prevenirea expunerii la pisicile infectate cu FeLV. Testarea pentru identificarea pisicilor infectate este pilonul principal în prevenirea transmiterii FeLV. Vaccinarea împotriva FeLV nu trebuie considerată un substitut pentru testarea pisicilor.
Virologii clasifică virusul imunodeficienței feline (FIV) drept lentivirus (sau „virus lent”). FIV face parte din aceeași familie de retrovirusuri ca și virusul leucemiei feline (FeLV), dar virusurile diferă în multe privințe, inclusiv în forma lor. FIV este alungit, în timp ce FeLV este mai circular. Cele două virusuri sunt, de asemenea, destul de diferite genetic, iar proteinele care le compun sunt diferite ca dimensiune și compoziție. De asemenea, diferă și modalitățile specifice prin care provoacă boli.
Pisicile infectate cu FIV se găsesc în întreaga lume, dar prevalența infecției variază foarte mult. În Statele Unite, aproximativ 1,5 până la 3% dintre pisicile sănătoase sunt infectate cu FIV. Ratele cresc semnificativ - cu 15% sau mai mult - la pisicile bolnave sau cu risc ridicat de infecție. Deoarece mușcătura este cel mai eficient mijloc de transmitere a virusului, pisicile masculi agresivi, care se plimbă liber, sunt cele mai frecvent infectate, în timp ce pisicile adăpostite exclusiv în interior sunt mult mai puțin susceptibile de a fi infectate.
Principalul mod de transmitere a FIV sunt rănile profunde prin mușcături, în timp ce FeLV se răspândește ușor prin contact ocazional, cum ar fi periajul și utilizarea în comun a vaselor cu apă.
Experții nu sunt de acord cu privire la faptul dacă FIV se poate răspândi prin contact accidental. Virusul se transmite și prin suprafețele mucoase, cum ar fi cele din gură, rect și vagin.
La începutul infecției, virusul este transportat la ganglionii limfatici din apropiere, unde se reproduce în leucocite cunoscute sub numele de limfocite T. Virusul se răspândește apoi la alți ganglioni limfatici din corp, rezultând o mărire generalizată, dar de obicei temporară, a ganglionilor limfatici, adesea însoțită de febră. Această etapă a infecției poate trece neobservată, cu excepția cazului în care ganglionii limfatici sunt mult măriți.
Sănătatea unei pisici infectate se poate deteriora progresiv sau poate fi caracterizată prin boli recurente intercalate cu perioade de sănătate relativ bună. Uneori, neapărând ani de zile după infectare, semnele de imunodeficiență pot apărea oriunde în corp. Semnele sunt următoarele:
√Se observă frecvent o blană proastă și febră persistentă, însoțită de pierderea poftei de mâncare.
√Sunt adesea prezente inflamația gingiilor (gingivită) și a gurii (stomatită), precum și infecții cronice sau recurente ale pielii, vezicii urinare și tractului respirator superior.
√Diareea persistentă poate fi, de asemenea, o problemă, la fel ca și o varietate de afecțiuni oculare.
√Scăderea lentă, dar progresivă, în greutate este frecventă, urmată de atrofiere severă spre sfârșitul procesului bolii.
√Diverse tipuri de cancer și boli ale sângelui sunt mult mai frecvente la pisicile infectate cu FIV.
√La pisicile femele nesterilizate s-au observat avorturi de pisoi sau alte eșecuri reproductive.
√Unele pisici infectate prezintă convulsii, modificări de comportament și alte tulburări neurologice.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, semnele clinice și rezultatul unui test de anticorpi FIV. Detectarea anticorpilor FIV este testul de diagnostic de elecție, deoarece nivelurile de virus din sângele unei pisici infectate sunt frecvent atât de scăzute încât sunt nedetectabile prin mijloace convenționale. Testele FIV disponibile în prezent (ELISA, testul Western blot și alte teste imunocromatografice) detectează anticorpi îndreptați împotriva virusului. Majoritatea pisicilor dezvoltă anticorpi împotriva FIV în termen de 60 de zile de la infectare. Cu toate acestea, timpul necesar pentru seroconversie este extrem de variabil și poate fi considerabil mai lung de 60 de zile în unele cazuri. Un test pozitiv de anticorpi FIV indică faptul că o pisică este infectată cu FIV (probabil pe parcursul vieții sale, infecțiile stabilite sunt rareori eliminate) și este capabilă să transmită virusul altor pisici susceptibile. Trebuie remarcat faptul că pot trece opt până la doisprezece săptămâni (și ocazional mai mult) după infectare înainte ca nivelurile de anticorpi detectabile să apară.
Unii cercetători avertizează că patogeneza bolii, cum ar fi infecțiile regresive și lipsa antigenului p27 circulant la unele pisici cu infecție FeLV, pot complica diagnosticul precis. În plus, utilizarea vaccinurilor FIV poate complica, de asemenea, testarea precisă la punctul de îngrijire, deoarece distincția dintre anticorpii induși de infecție și cei induși de vaccin este dificilă.
Singura modalitate sigură de a proteja pisicile este prevenirea expunerii lor la virus. Mușcăturile de pisică sunt principala modalitate de transmitere a infecției, așa că ținerea pisicilor în interior - și departe de pisicile potențial infectate care le-ar putea mușca - reduce semnificativ probabilitatea de a contracta infecția cu FIV. Pentru siguranța pisicilor rezidente, doar pisicile fără infecție ar trebui adoptate într-o gospodărie cu pisici neinfectate.
Vaccinurile care ajută la protejarea împotriva infecției cu FIV sunt acum disponibile. Cu toate acestea, nu toate pisicile vaccinate vor fi protejate de vaccin, așa că prevenirea expunerii va rămâne importantă, chiar și pentru animalele de companie vaccinate. În plus, vaccinarea poate avea un impact asupra rezultatelor viitoare ale testelor FIV. Este important să discutați avantajele și dezavantajele vaccinării cu medicul veterinar pentru a vă ajuta să decideți dacă vaccinurile FIV ar trebui administrate pisicii dumneavoastră.